Noile reguli ale noii economii

Regulile se schimbă - caracteristicile tehnologiilor digitale şi networkingul determinând aceste schimbări.

(i) - De la "locuri" la "spaţii"
Oamenii vor continua să trăiască în locuri, dar dezvoltarea economiei se realizează în spaţii.
În "vechea economie" lanţul producerii de valoare este linear, legând locurile unul de altul.
În (cyber)spaţiul din "noua economie" entităţile (oameni, obiecte, agenţi, noduri) pot fi conectaţi într-o sută de moduri diferite şi de aceea fiecare problemă poate avea mai multe soluţii.
Diferenţa dintre locuri şi (cyber)spaţii ilustrează modul în care procesul de creare a valorii diferă între vechea şi noua economie.

(ii) - Totul este conectat
Trăim într-o economie nouă, bazată pe miniaturizarea computerelor, extinderea comunicaţiilor şi puterea atotcuprinzătoare a reţelelor electronice care crează un nou tip de piaţă şi de societate.
Network-ul a devenit conceptul principal în jurul căreia gândirea şi economia noastră se organizează.
În spaţiul pieţei caracteristic reţelelor valoarea circulă în noduri şi fiecare nod din reţea aduce valoare şi noi oportunităţi.
Numai dacă putem înţelege logica şi puterea reţelei, putem înţelege beneficiile transformărilor economice pe care le parcurgem.

(iii) - Creşterea puterii reţelelor
Reţelele sunt pretutindeni, transformând organizaţiile noastre şi modul în care trăim şi muncim.
Când numărul nodurilor dintr-o reţea creşte în progresie aritmetică, valoarea reţelei creşte exponenţial.
Acest efect este numit "increasing returns" - "creşterea întoarcerilor".
În locul legii "revenirilor descrescătoare" reţeaua permite "reveniri crescătoare".
Astăzi, tehnologia ne permite să conectăm milioane de entităţi simple, crescând capacitatea de a crea sisteme mai puternice şi mai performante.
În economia network, valoarea unei activităţi este multiplicată exponenţial de numărul de reţele, şi de aceea dorim să ne integrăm (să participăm) la cât mai multe reţele.
În "noua economie" puterea altora este şi este puterea noastră.

Pentru implementarea unei strategii competitive, de mare utilitate s-au dovedit, în ultima vreme, constituirea reţelelor de întreprinderi.

Prezenţa firmei într-una sau mai multe reţele de  întreprinderi îi asigurăcompatibilitatea între dimensiunea mică (avantajoasă în ceea ce priveşte funcţionarea internă) şi o suprafaţă mare de absorbţie tehnologică şi intervenţie pe piaţa - marketing şi distribuţie.

Se disting două tipuri de reţele :

• reţele ierarhizate, structurate în jurul unei întreprinderi mari, vârf de sistem (construcţii de automobile, de avioane, de electronică de largă utilizare, calculatoare personale, terminale de telecomunicaţii, etc.). Sub acesta, în mod ierarhizat se găsesc întreprinderi mai mici ce produc diferite categorii de subansamble  necesare fabricării produsului de bază. Acestea la rândul lor pot avea relaţii cu întreprinderi ce produc repere sau componente  necesare fabricaţiei, într-o ierarhie ce corespunde structurii funcţionale a produsului (familiei de produse) şi un sistem de relaţii de tipul client-furnizor.
  O astfel de reţea poate fi competitivă şi stimulativă, asigurând un transfer tehnologic puternic. Cel ce emite comanda, obligă furnizorul să inoveze, impunându-i condiţii severe în ceea ce priveşte calitatea, preţul şi respectarea termenelor. Furnizorul are avantajul unui portofoliu de comenzi stabil, astfel că resursele sale, materiale şi umane sunt concentrate spre soluţiile ce conduc la creşterea calităţii şi scăderea preţurilor, spre inovare.
  Funcţionarea reţelelor ierarhizate nu trebuie privită ca un sistem "de sus în jos" (în care tehnologia curge de la întreprinderea principală către întreprinderile din reţea), ci ca un parteneriat ce permite difuzarea inovării realizate în straturile inferioare, fără să restricţioneze relaţiile unui furnizor cu mai mulţi clienţi (din reţea sau din afara ei). Experienţa Japoniei şi a altor ţări arată că acest sistem de relaţii reprezintă un mijloc bun de revigorare a sistemelor industriale în criză.
• reţele interferente
• reţele de schimburi, au drept scop accelerarea circulaţiei informaţiilor şi reducerii costurilor asociate , membrii reţelei sunt informaţi repede şi bine, ei primesc informaţia pertinentă în măsura în care şi ei furnizează astfel de informaţii. Acest tip de reţea permite o bună comunicare între producător şi furnizorii săi, clienţii săi, atelierele de service.
• reţele de dezvoltare, au la bază funcţii "cheie" ale întreprinderii (cercetarea-dezvoltarea, inovarea, cooperarea tehnică sau activităţi comune de marketing, distribuţie) permiţând folosirea în comun a investiţiilor materiale (aparate de măsură, platforma de încercare, etc.) şi imateriale (cercetare, instruire profesională, marketing, etc.) . Astfel de reţele implică  relaţii contractuale  durabile între membri.
  Reţelele de dezvoltare pot fi structurate vertical sau orizontal.

(iv) - Membrii reţelei prosperă când reţeaua prosperă
Valoarea marginală a fiecărui membru al reţelei nu scade cu dezvoltarea reţelei - dimpotrivă.
Cu cât reţeaua capătă o valoare mai mare, mai mulţi participanţi doresc să i se alăture, multiplicându-i valoarea viitoare.
În economia network, prima preocupare a unei firme trebuie să fie schimbarea de la maximizarea valorii firmei către maximizarea valorii reţelelor la care firma participă.
Cu cât sunt mai mulţi participanţi în reţea - competitori, clienţi şi asociaţi - cu atât mai bine.
Mai mulţi participanţi la reţea înseamnă mai multe posibilităţi de a învăţa, inova şi genera performanţă şi profit.

(v) - Descentralizarea
Participanţii la o reţea pot comunica instantaneu, pot să se mişte rapid şi să inoveze liber şi nimeni nu aşteaptă instrucţiuni "de sus".
Modelul Internetului oferă multe lecţii pentru "noua economie" dar probabil cea mai importantă este cea a utilizării puterii mulţimii de actori individuali - şi putem face acest lucru prin descentralizare.

(vi) - Integrarea în fluxuri
Valorile din "vechea economie" sunt soliditatea şi permanenţa.
Noile reguli ale economiei în reţea schimbă intuiţiile noastre economice.
"Noua economie" înseamnă flux şi schimbare.
De aceea, în economia network trebuie să învăţăm să ne integrăm în fluxuri.
Fluxul înseamnă că totul este într-o mişcare continuă.
Numai acele firme care au învăţat să se integreze în fluxuri şi în reţele globale să exploateze oportunităţile care apar - prin încurajarea noilor moduri de a face lucrurile, prin stimularea progresului - vor reuşi în economia network.

(vii) - Multiplicarea generează valoare
Asistăm la transformarea a două axiome centrale ale societăţii industriale.
În primul rând, ideea că valoarea creşte atunci când unele bunuri şi servicii lipsesc sau se găsesc mai greu.
În al doilea rând, ideea că bunurile şi serviciile îşi diminuează valoarea când devin abundente.
Importanţa exclusivă acordată progresului tehnologic constituie premisa acestor vechi idei economice.
În "noua economie" este invers - multiplicarea creează valoare.
Cu cât se vor vinde mai multe copii ale unui produs (software, de exemplu), cu atât acestea vor fi mai dorite şi mai căutate.
În "noua economie", odată ce valoarea şi necesitatea produselor sunt stabilite, firmele pot vinde servicii auxiliare sau upgrade-uri, continuând să atragă mai mulţi clienţi.

(viii) - De la probleme la oportunităţi
Astăzi, multe business-uri sunt încă orientate pe rezolvarea problemelor şi nu pe urmărirea oportunităţilor.
Economia network dă frâu liber oportunităţilor, la o scală nemaivăzută.
Cei ce sunt pregătiţi, cei care înţeleg că intrăm pe un nou tărâm cu reguli noi, care învaţă şi se supun regulilor net-ului vor avea succes în "noua economie".
Pentru menţinerea unei firme în top, indiferent de domeniu, este esenţială înţelegerea pieţei şi anticiparea oportunităţilor care o vor caracteriza.
Supravieţuirea şi succesul înseamnă explorarea şi deschiderea către noi oportunităţi, încurajarea inovării şi experimentării.
Oportunităţile - şi asta este noua regulă economică - apar pe pieţele noi, nu pe cele stabile.
Potenţialul noilor tehnologii şi procesele economice specifice ("dispariţia" distanţelor, reducerea consumului de resurse, dematerializarea, etc.) permit valorificarea oportunităţilor apărute.