Sistem de indicatori RSC

Au fost elaborate şi testate mai multe sisteme de indicatori, unele mai complexe, cu indicatori pe mai multe nivele.

Nivelul 1 - Principiul responsabilităţii sociale.
A. Legitimitatea. Elaborarea şi prezentarea unui cod etic pentru manageri şi angajaţi, care să argumenteze nevoia de activităţi care implică responsabilitatea socială a firmelor.
B. Responsabilitatea publică. Se are în vedere colectarea şi măsurarea sistematică a datelor privind inovarea, exprimate în indicatorul Cheltuieli de Cercetare-Dezvoltare şi ca o consecinţă a impactului asupra numărului de locuri de muncă create ca urmare a investiţiilor efectuate şi a inovaţiilor realizate.
La acest nivel se pot fi analizate două aspecte referitoare la continuitatea acţiunilor de responsabilitate socială :
    a) - existenţa unui plan pe termen lung in care sa fie incluse auditarea acţiunilor de responsabilitate socială;
    b) - modalităţile de promovare în cadrul firmei, în vederea evaluării posibilităţilor de asigurare a continuităţii acţiunilor de responsabilitate socială.
C. Corectitudinea managerilor. Absenţa litigiilor şi conflictelor pe probleme etice, reprezintă un factor de susţinere a principiului responsabilităţii sociale.

Nivelul 2 - Atitudinea firmei faţă de problemele comunităţii.
Doi indicatori au fost aleşi pentru a evalua situaţia la acest nivel :
    a) - respectarea cerinţelor de protecţie a mediului ambiant;
    b) - obiectivele manageriale ale acţionarilor, proprietarilor şi conducerii curente a firmei.

Nivelul 3 - Rezultatele acţiunilor de responsabilitate socială.
(i) - Efecte interne (asupra) :
       - acţionari;
       - manageri;
       - personal.
(ii) - Efecte externe (asupra) :
       - clienţi/consumatori;
       - furnizori;
       - mediu ambiant;
       - comunitate;
       - instituţii.
Specialiştii în studii RSC afirmă că cu cât este o ţară mai puţin dezvoltată din punct de vedere informaţional, moral sau al conducerii corporatiste şi guvernamentale, cu atât este mai necesară cunoaşterea, introducerea şi aplicarea principiilor, politicilor şi acţiunilor RSC.
Într-o perspectivă vizionară, RSC poate fi văzută ca un factor critic pentru apărarea şi perfecţionarea sistemului nostru economic, în faţa provocărilor secolului al 21-lea.

Responsabilitatea competitivă (RC) este un concept care se integrează în conceptul general al Responsabilităţii Sociale, şi lărgeşte şi completează pe cel al RSC, fiind esenţial pe pieţele globale, unde concurează strategii corporative, inovatoare, politici publice, şi activităţile societăţii civile.
Responsabilitatea competitivă înseamnă luarea în considerare a acţiunilor urmărind dezvoltarea durabilă a afacerilor pe pieţele globale.
Este vorba despre crearea unei noi generaţii de produse şi procese de afaceri profitabile, cu obiective interdependente, sociale, de mediu şi economice, pe care firmele trebuie să le aibă în vedere, pentru atingerea unui echilibru între interesele naţionale şi globale, publice şi private şi de asigurare a profitului.
Aceasta înseamnă că pieţele ar putea recompensa practicile de afaceri care conduc şi la îmbunătăţiri în plan social, de mediu şi economic.

Există cel puţin cinci domenii în care a RC şi RSC se condiţionează şi influenţează reciproc.
În primul rând, cuvântul-cheie pentru competitivitatea în economia de azi, bazată pe cunoaştere, este inovarea. Multe întreprinderi au realizat că RSC şi inovarea sunt strâns legate.
O atenţie mai mare la problemele sociale şi de mediu şi o cooperare mai strânsă cu alte
organizaţii/organisme interesate, pot fi catalizatori pentru companii în direcţia dezvoltării unor noi
produse şi servicii şi a noilor modele de afaceri.
RSC nu se rezumă doar la protejarea unei întreprinderi, prin evitarea acţiunilor care ar putea pune în pericol reputaţia şi loialitatea faţă de clienţi.
Este, de asemenea, şi de ce în ce mai mult, cu privire la crearea de noi valoare prin inovaţie, care vine de la care să considerare mai multe probleme sociale şi de la cultivarea de relatii mai profunde cu o mai mare varietate de actori.
În al doilea rând, schimbarea de zi cu zi a devenit o caracteristică a sistemului economic.
Capacitatea de a gestiona cu succes aceasta dinamică din ce în ce mai accelerată , afectează nu numai competitivitatea în afaceri, ci şi bunăstarea angajaţilor şi a cetăţenilor.
Prin urmare, RSC are nevoie de manageri care sunt capabili să anticipeze dezvoltarea mediului extern şi să se adapteze la timp la acesta.
În acest fel, vor asigura nu numai prosperitatea afacerilor, dar vor contribui, de asemenea, la protejarea locurilor de muncă .
În al treilea rând, investiţiile făcute de companii pentru dezvoltarea aptitudinilor şi formarea profesională a angajaţilor sunt, evident, în interesul afacerilor pe care la au.
Ele servesc însă, de asemenea, la scopuri sociale şi economice mai largi, ajutând firmele să rămână competitive în economia globală şi să facă faţă de procesului de îmbătrânire a populaţiei active în Europa.
Având în vedere că vârsta medie a populaţiei active creşte şi ritmul schimbărilor tehnologice se accelerează, procesul de instruire a căpătat o importanţă strategică pentru economie şi societate în general, mult mai mare decât a avut în trecut.
În acelaşi timp, întreprinderile pot adopta o diversitate de politici care să le ajute la recrutarea mai multor persoane din grupuri dezavantajate, ceea ce va contribui, de asemenea, la realizarea unui nivel mai ridicat de incluziune socială, şi folosirea potenţialului forţei de muncă sub-utilizate.
În al patrulea rând, schimbarea climei a devenit una din principalele preocupări ale factorilor de decizie de pe întreg continentul şi în întreaga lume. În acest context, proiectele de afaceri şi de investiţii în eco-inovare şi în sisteme de management de mediu, pot ajuta la utilizarea mai raţională a resurselor naturale şi reducerea nivelului de poluare.
În acelaşi timp, investiţiile în mediu pentru produse şi procese va permite societăţilor de a concura la adoptarea unor tehnologii disponibile, care este de a deveni un element-cheie pentru competitivitatea ca ecologice se extinde pe tot globul.
În al cincilea rând, Uniunea Europeană şi statele sale membre cheltuiesc importante fonduri pentru reducerea sărăciei şi pentru promovarea bunei guvernări şi a drepturilor omului în ţările în curs de dezvoltare, ceea ce subliniază recunoaşterea rolului societăţii civile.

În ultimii ani s-a trecut la determinarea şi calcularea unui index global al responsabilităţii competitive.