Caracteristici ale Procesului de inovare

Progresul tehnologic poate fi reprezentat ca o succesiune de curbe în S (caracteristice apariţiei şi dezvoltării unor tehnologii din ce în ce mai performante) iar legătura dintre ele – ca faze de continuitate şi discontinuitate – este reprezentată de inovare în sens larg, în contextul obiectivelor de creştere a competitivităţii (= viteza de schimbare şi adaptare + rentabilitate) pe o piaţă liberă.
Procesul de inovare, permite şi încurajează accelerarea progresului tehnologic.
În concordanţă cu legea lui Tom Osenton, a saturării inovării, prin fiecare nouă inovare se creează o nouă curbă în S, cu o performanţă-limită mai înaltă, ceea ce are ca efect accelerarea progresului tehnologic.
Modelele de inovare au urmărit tipul de evoluţie a progresului tehnologic : liniar – buclă – „curbă în S" – curbă exponenţială.
Procesul de inovare, şi în mod deosebit inovarea radicală,are ca efect final important, schimbarea paradigmei tehnologice principale.
Inovarea înseamnă mişcare şi salt înainte. Inovarea înseamnă schimbare şi transformare.
Prin definiţie, activitatea de inovare conţine un anumit grad de noutate.
Este necesar să se facă distincţia între ce înseamnă nou pentru firmă, nou pentru piaţă şi nou pe plan mondial.
Nivelul minim pentru inovare trebuie să fie ‘nou pentru firmă’. Un produs sau proces, metode de marketing sau de organizare pot fi introduse şi de alte firme, dar dacă acestea sunt noi pentru firmă (în cazul produselor sau proceselor semnificativ îmbunătăţite) atunci sunt noi pentru acea firmă.
Conceptele nou pentru piaţă şi nou pe plan mondial înseamnă că fie că o anumită inovare nu a mai fost realizată şi implementată de alte firme, fie că firma este prima care o face pe piaţă sau la nivel global.
Firmele care dezvoltă primele inovările, sunt considerate conducătorii procesului de inovare.
Informaţiile privind gradul de noutate pot fi folosite la identificarea conducătorilor procesului de introducere a unor inovări şi a celor care le adoptă, precum şi a modelului de difuzare a inovării..
Inovările sunt noi pe piaţă atunci când firma este prima care le introduce pe piaţa pe care acţionează alături de competitorii săi (din ţară sau din străinătate) la nivel regional sau pentru un anumit produs.
O inovare este nouă pe plan mondial când firma este prima care o introduce pe toate pieţele sau pentru toate (sau mai multe din) ramurile industriale, din ţară sau străinătate.
Nou pe plan mondial implică deci şi o creştere calitativă importantă a gradului de noutate, nu numai o noutate pe piaţă.

O anumită confuzie este legată de diferenţa între invenţie (produse sau concepte noi care provin de la un inventator individual sau din cercetarea ştiinţifică) şi inovaţie (comercializarea invenţiei).
S-a observat că există o legătură între accelerarea progresului tehnologic şi procesul de inovare
În perioadele dominate de inovarea de produs, lansarea unor noi produse cu utilizări industriale sau în alte sectoare ale economiei şi societăţii - de la războiul de ţesut, şi motorul cu aburi din sec.17-18, la locomotiva şi radioul sec 19, la automobil, produsele electrice din domeniul bunurilor de (larg) consum (ca aparate electrice, televizoare şi echipamente electrocasnice), calculatoare, PC-uri, telefonul mobil, şi până la gama foarte largă de dispozitive care incorporează microprocesoare, din sec 20 – s-a realizat prin salturi/străpungeri tehnologice.
În perioadele dominate de inovarea de proces, progresul tehnologic este condus şi accelerat de tehnologia cea mai revoluţionară a perioadei respective.
În perioada actuală. progresul tehnologic  este condus de TIC, ceea ce implică deplasarea unor domenii şi sectoare in categoria celor care utilizează tehnologia informaţiilor, un termen asociat in trecut doar cu calculatoarele, ceea ce are ca efect în consecinţă accelerarea şi  dublarea dezvoltării în fiecare an.